Despre Oltenita

Localizare şi acces
Municipiul Olteniţa este situat în Lunca Dunării, în dreptul km 430, aproape de gura de vărsare a râului Argeş. Are in jur de 31.896 locuitori şi aparţine, din punct de vedere administrativ, judeţului Călăraşi.
Coordonate GPS - 44°5′12″N - 26°38′12″E
Rutier
- dinspre Bucureşti, pe DN 4 - 62 km
- dinspre Giurgiu, pe DN 41 - 75 km
- dinspre Călăraşi, pe DN 31 - 69 km
Feroviar
- dinspre Bucureşti - 59 km.
Fluvial
- pe Dunăre
 
Istoricul oraşului
Prima atestare documentară a localitaţii Olteniţa se găseşte într-un document lăsat de domnitorul Neagoe Basarab şi datat 13 aprilie 1515, urmând ca în iunie 1526 să fie menţionată într-un hrisov al lui Radu de la Afumaţi. În 1852 o delegaţie din Ulmeni, Chiselet, Chirnogi, Radovanuşi Căscioarele, se adresează prinţului Alexandru Ghica rugându-l să le aprobe înfiinţarea unui oraş slobod de dări, vânzându-le o parte din moşia sa, ceea ce s-a realizat în fapt un an mai târziu. Astfel, la 23 Aprilie 1853 (când avea în jur de 750 locuitori) Olteniţa este recunoscută oficial ca  „oraş slobod".
Istoria acestor locuri este însa mult mai veche, dovadă fiind descoperirea celei mai mari aşezări neolitice, cu mai multe nivele de locuire, pe movila Gumelniţa (la circa 3 km est de zona centrală), care datează din mileniul 4 î.e.n.
Materialul arheologic descoperit aici aparţine Culturii Gumelniţa (denumită după toponimia locului) şi este deosebit de valoros atât prin vechimea lui, cât şi prin varietatea şi bogaţia de obiecte conservate. Materialul este expus în Muzeul de arheologie şi istorie, o cladire monument de arhitectură, construită în anul 1925 după planurile arhitectului Ion Cernescu, un important punct de atracţie turistică al oraşului.
Ele atestă cultura Boian şi au fost descoperite la  "Coada lupului", la 3,5 km. Nord  de oraş;  la 4 km. Nord -Est de vatra oraşului se află staţiunea arheologică care a dat numele culturii neolitice Gumelniţa.
Descoperirile arheologice şi însemnările unor scriitori antici atestă posibilitatea existenţei unei formaţiuni prestatale a dacilor la gura Argeşului şi mai apoi cetatea romano-bizantino constantiniană Daphnes, în aceste locuri în sec. IV î.e.n. Prima atestare geografică a zonei, fară a avea denumirea de Olteniţa, datează din timpurile împăratului roman Valens (367 e.n), care încercând să se războiască cu regele goţilor Atanarieh, a trecut Dunărea prin cetatea Daphnes (Oltenita), unde fluviul nu avea mai mult de 750m.
De-a lungul timpului, Olteniţa a fost martoră a numeroase razboaie duse pe aceste locuri în evul mediu şi epoca modernă (incursiunile lui Mihai Viteazu -1594-1595 - vizând cetăţile turceşti din dreapta Dunării, ciocnirile şi luptele dintre austrieci şi turci, etc.).
În timpul razboiului de independenţă,Olteniţa s-a constituit ca punct principal de apărare a capitalei, lucru dovedit chiar prin inspecţia zonei frontului de către Regele Carol I al României. Luptele desfăşurate pe teritoriul oraşului în timpul celor două războaie mondiale au făcut din Olteniţa o localitate cunoscută de marii comandanţi militari şi oameni politici ai vremii. Dealtfel, ea figurează pe prima hartă a Ţării Româneşti, tipărită la Viena de către Constantin Cantacuzino, în 1700.
Datorită poziţiei sale geografice şi beneficiind de un pămant fertil, vegetaţie bogată, faună diversă, climă temperată etc. şi fiind un vad bun de trecere peste Dunăre, cap de pod şi loc de depozitare de grâne, vamă, punct de carantină şi graniţă, Olteniţa şi-a dobândit un  important rol economico-social, lucru ce a determinat fondarea la 23 aprilie 1853 a oraşului Olteniţa, aprobată de domnitorul vremii, Radu Ştirbei.
Funcţiunea de bază a localităţii a fost cea de port la Dunăre, la care s-a adăugat în timp şi cea industrială (construcţii şi reparaţii de motonave, vase fluviale pentru călători, remorchere, şlepuri ş.a., turnătorie, fabrică de mobilă, elemente  prefabricate pentru construcţii, industrie alimentară şi uşoară).
Faptul că este situat la graniţa de sud a ţării  şi fiind un punct important în drumul dintre Occident si Orient a determinat Guvernul Romaniei să adopte o Hotărare de înfiinţare a Punctului de control trecere a frontierei Olteniţa - Tutrakan (Bulgaria), punct ce scurtează cu aproximativ 150 km actualele trasee rutiere.
Dezvoltarea socio-economică a oraşului a condus autorităţile locale să propună parlamentului României ridicarea localitaţii la rang de municipiu, fapt ce s-a realizat la 22 octombrie 1997 cand, prin Legea nr.165 /1997, Parlamentul României a declarat oraşul Olteniţa ca municipiu.
 
Olteniţa azi
Olteniţa zilelor noastre este un oraş ingrijit, presărat la tot pasul cu obiective turistice atrăgătoare, dintre care cele mai reprezentative, fie prin valoarea lor istorică şi culturală, fie prin particularităţile arhitectonice sau frumuseţea unică a spaţiilor naturale, constituite o paletă largă de obiective de interes turistic: două muzee (Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa şi Muzeul de Artă Olteniţa), Monumentul eroilor, Biserica de zid cu hramul "Sfântu Nicolae" (1855), Biserica de lemn (construcţie nouă în parcul oraşului), parcul central şi multe altele. Cele trei mari situri arheologice (Renie, Magura Gumelnita şi Ratarie), Insula Albina, Portul turistic, Balta Valea Mare sau zona Dunarica sunt doar cateva din zonele adiacente oraşului Olteniţa, demne de a fi incluse în orice vizită a zonei. 

 

Parcul Primariei Oltenita
Tribunalul Oltenita
Gara Oltenita

 

•    Portul turistic Olteniţa
Zona se află pe malul Dunării, în dreptul bornei indicatoare „km 430", la circa 1,5 km de oraş, unde se află amplasate cele două pontoane plutitoare de ancorare a navelor de pasageri(inclusiv a navelor de croaziera). Se întinde pe o distanţă de circa 500 m, între clădirea în care actualmente îşi are sediul Poliţia de Frontiera pâna la platformele de beton de acostare pentru mici ambarcaţiuni. Laţimea zonei este de circa 60 m, intre malul Dunării şi drumul ce face legătura între şantierul naval - portul comercial şi zona portului ce urma să se construiască pe malul canalului Bucureşti Dunăre. 

 

 Biserica Sf. Nicolae  Muzeul De Arheologie Oltenita  Turnul De Apa Oltenita

 

Parcul de la Argeş
Este o zonă situată în continuarea parcului central al oraşului, pe malul râului Argeş (în amonte de podul care traversează râul). Cuprinde atât o zona liberă, amenajată pentru sport şi agrement, cât şi un lac propice pentru agrement şi pescuit.

  • Monumentul eroilor
 Monumentul Eroilor - Oltenita    Monumentul eroilor din Razboiul de Întregire Naţională din Olteniţa, inaugurat la 29 iunie  1930, este situat în centrul orasului, pe B-dul Republicii, şi este opera sculptorului Ion Iordanescu. Piedestalul, de forma unui trunchi de piramidă alungit, realizat din blocuri  paralelipipedice de calcar, este surmontat de un grup statuar ronde-bosse, turnat in bronz, înalt de 2,50 m şi reprezentând doua personaje: un soldat în ţinută de campanie, care ţine în mâna dreaptă o armă în cumpănire, cu stânga indicând direcţia înainte, şi o femeie reprezentând Victoria, având in mâna stangă o trâmbită din care sună începerea atacului, iar în mâna dreaptă o cunună de lauri. Pe faţadele piedestalului sunt montate placi din bronz, pe care se afla gravat următorul text: "Eroilor din Olteniţa, adâncă recunoştinţă". Pe monument sunt înscrise numele a 166 de militari, fii ai localităţii, căzuţi la datorie în luptele din Primul Război Mondial.

 








web counter
web counter